Albania

Ramura sudica a poporului roman, despartita de trunchiul principal, aflat pe teritoriul Daciei istorice, prin interpunerea populatiilor migratoare slave este cunoscuta, in general, sub numele de aromani.

Aromanii au alcatuit in Albania comunitati compacte, grupate in jurul principalului centru de cultura si civilizatie aromaneasca din Balcani, Moscopole, in apropiere de orasul albanez de astazi - Korcea.

La jumatatea secolului al XVIII-lea, Moscopole numara 50.000 de locuitori si peste 12.000 de case, 14 bresle de mestesugari, o tipografie, o biblioteca, o Academie sau Scoala superioara, o casa a saracilor, un orfelinat, 24 de biserici si zeci de alte edificii.

In anii 1760 si 1790, orasul a fost jefuit si ars de Ali Pasa din Ianina si de trupele de albanezi, determinand emigrarea populatiei. Astazi, Moscopole este un sat cu circa 1000 de locuitori.

Principalele ocupatii ale aromanilor au fost pastoritul, carausia, agricultura si comertul.

Numeric, populatia aromana din Albania era estimata, in anul 1939, de sursele diplomatice romanesti, la circa 35.000 - 40.000 de persoane. In statisticile oficiale, aromanii nu au figurat, ei fiind inclusi in natiunea dominanta albaneza.

Aromanii din Albania sunt localizati in doua zone principale, deosebindu-se din punct de vedere al descendentei gentilice. Un grup din neamul farserotilor se situeaza in zona montana din jurul localitatii Korcea, de o parte si de alta a Alpilor centrali albanezi, pana in Macedonia si Grecia. Aromanii din cel de-al doilea grup, stabiliti in campia litorala din Albania de mijloc si din sudul tarii, sunt descendenti ai saracacianilor, care in trecut erau nomazi sau seminomazi.

In pofida vicisitudinilor istorice - stapanirea bizantina, cea otomana, opresiunile religioase, trecerea de la o administratie la alta, politica de deznationalizare dusa de statele pe teritoriul carora se aflau - aromanii si-au pastrat constiinta apartenentei la romanism, limba si traditiile stramosesti.

Aromanii din Albania, ca si cei din celelalte tari balcanice, au fost supusi unui tratament de deznationalizare si asimilare de catre populatiile majoritare, culminand cu masurile drastice din timpul dictaturii comuniste: asezarea fortata in anumite localitati, interzicerea dialectului aroman, inscrierea nationalitatii albaneze in actele de identitate etc.

In intreaga perioada de existenta a Romaniei, dupa Unirea Principatelor si pana la instaurarea dictaturii comuniste, sprijinirea emanciparii culturale si nationale a aromanilor din Balcani a fost una dintre preocuparile permanente ale statului roman. Ca urmare a eforturilor si demersurilor politico-diplomatice ale Romaniei, s-a reusit mentinerea de legaturi permanente cu aromanii din Albania, pana in preajma celui de-al doilea razboi mondial. Cu sprijinul material al statului roman, in Albania au functionat scoli cu limba de predare romana (in anul 1912, pe teritoriul Albaniei existau 17 scoli primare aromane si un gimnaziu), biserici ortodoxe romanesti, asezaminte culturale, organizatii, fundatii si asociatii ale aromanilor. O serie de intelectuali aromani au studiat in Romania si au fost stimulati sa se afirme pe taramul profesiunii lor.

La Bucuresti, a fost fondata, inca din anul 1880, "Societatea de Cultura Macedo-Romana" (reactivata in anul 1990), din care faceau parte personalitati de seama ale vietii politice si culturale romanesti. In statutul acesteia se arata ca "Societatea isi propune sa contribuie la conservarea graiului, a traditiilor specifice si a culturii aromanilor, pastrarea unitatii lor spirituale. Societatea va promova buna intelegere cu popoarele balcanice si ale altor tari, in mijlocul carora aromanii traiesc si isi desfasoara activitatea".

Este de mentionat ca Guvernul Romaniei a sprijinit printr-un "Pro-memoria", remis la Foreign-Office cu prilejul Conferintei ambasadorilor (13-26 martie 1913, Londra), crearea unui stat independent albanez, care sa cuprinda cat mai multe din teritoriile locuite de aromani.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, autoritatile albaneze au dus o politica de asimilare a aromanilor care nu erau recunoscuti ca entitate separata si nu au avut posibilitatea de a se instrui in limba romana. Pana in decembrie 1989, statul roman nu a intreprins nici un demers pentru sprijinirea si respectarea drepturilor minoritatii aromane.

In conditiile noilor orientari ale politicii interne si externe albaneze, in anul 1991, un grup de initiativa din localitatea Selenita a hotarat crearea unei asociatii a aromanilor.

In luna octombrie 1991, in baza declararii caracterului cultural al asociatiei, Ministerul Culturii din Albania a aprobat infiintarea Asociatiei culturale "Aromanii din Albania", statutul si programul acesteia.

La prima adunare generala a Asociatiei, au fost prezenti reprezentanti ai aromanilor din Macedonia, Grecia, Franta, SUA, Germania. Din Romania au participat reprezentanti ai comunitatilor de aromani stabiliti in tara noastra.

Au fost alesi presedintele, Comitetul (5 membri) si Consiliul Asociatiei (40 de membri).

In Programul Asociatiei culturale "Aromanii din Albania" se arata ca aceasta "are misiunea de a cultiva si dezvolta limba, traditiile, istoria, religia si intreaga cultura populara in general, individuala si colectiva, a populatiei care se declara de nationalitate aromana pe teritoriul Albaniei".

Printre obiectivele inscrise in Program, Asociatia isi propune:

- sa predice si sa practice credinta sa religioasa, inclusiv asigurarea si folosirea materialelor de cult si sa desfasoare activitati religioase in limba romana;

- sa raspandeasca, sa foloseasca si sa aiba schimb de informatii in limba romana.

Intr-o scrisoare, adresata autoritatilor albaneze de catre Asociatie, se solicita, printre altele:

- la scolile elementare de baza in limba albaneza, sa se desfasoare si 3-4 ore pe saptamana de limba romana, ca limba de cultura formata pe baza dialectelor, intre care si dialectul aroman;

- guvernul democratic albanez sa permita colaborarea culturala, artistica, sportiva, religioasa, economica si de invatamant cu Romania si cu diaspora aromanilor din lume;

- guvernul albanez sa recunoasca restabilirea in acte a nationalitatii aromane sau romane, asa cum a fost inainte de al doilea razboi mondial;

- Biserica Ortodoxa Romana sa sprijine reconstruirea bisericilor aromanesti, precum si pregatirea cadrelor religioase.

Asociatia a adresat o scrisoare si autoritatilor romane, prin care solicita sprijin concret in vederea realizarii obiectivelor pe care si le-a propus in scopul "intaririi legaturilor etnice intre aromanii din Albania si fratii lor romani".

O parte din aceste cereri au fost satisfacute prin acordarea de burse si locuri pentru studii pe cont propriu nevalutar, angajamentul de reconstruire a scolii romanesti din localitatea Korcea, trimiterea a 500 de abecedare romane de catre “Vatra Romaneasca”, a unor obiecte de cult religios de catre Inalt Prea Sfintitul Calinic Argeseanul, spitalizarea unor bolnavi aromani, editarea gazetei bilingve "Fratia - Villazenimi".

Totodata, Patriarhia Romana a trimis la Korcea un preot aroman, hirotonit la Manastirea Curtea de Arges.

In intelegere cu autoritatile albaneze, o parte din ajutorul acordat de tara noastra Albaniei a fost donat Asociatiei si Bisericii Ortodoxe Albaneze.

Autoritatile de la Tirana nu au raspuns, pana acum, solicitarilor aromanilor pentru sprijinirea renasterii lor lingvistice, culturale si spirituale si, in general, nu agreeaza un tratament diferentiat pentru populatia aromana.

Albania evidentiaza necesitatea efectuarii unui studiu aprofundat asupra genezei si trecutului populatiei aromane din Albania si din intreaga Peninsula Balcanica.

Partea albaneza motiveaza, printre altele, ca insisi aromanii au divergente in ceea ce priveste definirea lor ca entitate etnica distincta.

Rezervele manifestate de Albania in problema aromanilor sunt determinate, in mare masura, de natura raporturilor sale cu Grecia. Este cunoscut ca Grecia revendica o serie de teritorii, intre care si Epirul de Nord, adica partea de sud a Albaniei. Pentru a-si justifica aceste pretentii teritoriale, Grecia sustine ca in Albania traiesc cca 700.000 de greci, adepti ai cultului ortodox. Acestia ar fi reprezentati de 400.000 greco-ortodocsi si 300.000 de greco-vlahi (aromani).

In 1993, Ministerul Justitiei din Albania a aprobat infiintarea "Asociatiei Vlaho-ramenilor" (Aromanilor), conceputa de elementele filogrecesti ca o replica la crearea Asociatiei culturale "Aromanii din Albania".

In ultimul timp, s-au intensificat actiunile cercurilor nationaliste grecesti, avand ca scop atragerea aromanilor de partea lor si implicit, desprinderea lor de Romania.

Un exemplu in acest sens, il constituie manevrele curentului "filogrec" pentru dezorganizarea Asociatiei culturale "Aromanii din Albania". Prin specularea disensiunilor aparute intre membrii Consiliului de conducere al Asociatiei, intre Comitet si unele filiale regionale, precum si prin coruperea unor reprezentanti din Consiliu, elementele "filogrecesti" au reusit sa creeze o atmosfera de confuzie si deruta in randurile aromanilor, impunandu-si controlul asupra Asociatiei culturale "Aromanii din Albania". La aceasta a contribuit si propagarea tezei identitatii etnice distincte a aromanilor fata de romani, sustinuta si de reprezentanti ai aromanilor, mai ales din Germania si Franta. Chiar si in Romania exista cercuri care promoveaza recunoasterea statutului de minoritate a acestora. Aceste cercuri sunt incurajate de cercuri de interes maghiare care ar dori aparitia unei regiuni autonome aromane in Dobrogea. In prezent, exista puncte de vedere care sustin ca pe primul loc intre comunitatile etnice din Albania se situeaza aromanii in numar de circa 400.000, care intretin stranse legaturi cu cei din Grecia, Bulgaria si F.R.I. a Macedoniei.

IN DEFINITIV – CE SUNT MACEDO-ROMANII / AROMANII ?

Asadar, ce sunt macedoromanii/aromanii ? intreaba retoric, la rindul sau, dl. Candroveanu... si raspunde:

Fireste ca sunt romani, o spune chiar numele lor, cu un a protetic, o caracteristica a acestui dialect, evident romanesc. Ei rostesc cu un asemenea a inaintea cuvintelor ce incep cu anume consoane (r, l, s, f...), precum si cu vocala u: aros, alas, asparg, afiresc, aumbra, agru (ogor – «ager, agrum» in lat.) etc. Probabil pentru o pronuntie mai eufonica si mai comoda, sprijinita pe aceasta vocala-respiro. Zici mai usor aspun, decat spun, aros, aumbra, etc., decat abrupt: rosu, umbra. Aceasta caracteristica fonetica a determinat si numele lor de aromani armani, desi cei mai numerosi dintre ei, farserotii din Albania si Grecia de nord – etnonim probabil de la Farsala, din Tesalia/Grecia, unde traiesc si azi multi aromani, locul unde in anul 48 i. d. Chr. Cezar l-a invins pe Pompei –, acestia deci, farserotii isi zic pur si simplu, ramañi, adica romani. Gustav Weigand a oficializat oarecum etnonimul aroman insa, dupa ce a tiparit la Leipzig, in 1895, un studiu amplu, fundamental, in doua volume, Die Aromunen/”Aromanii”. Eminescu insa, in numeroase articole din "Timpul", le-a zis numai macedoromani, desi aromanii nu traiesc numai in Macedonia ci si in Epir, Tesalia, Bulgaria etc. Marele poet a vrut se vede sa evite confuzia armani-armeni. Iar Dimitrie Bolintineanu i-a numit simplu, romani, in cea dintai carte romaneasca ce le era consacrata lor, in 1858, Calatorie la Romanii din Macedonia. Si chiar este un miracol ca isi zic asa, dupa o despartire de 14 secole de romanitatea nord-dunareana din veacul al VII-lea, cand sub fluviu s-au asezat bulgarii si slavii de miazazi. Un miracol, ca vorbesc si acum inca, o limba ce nu e nici italiana, nici franceza, spaniola, portugheza, ci limba romana, fireste ca locala, la sute de km de trunchiul dacoroman din fosta Dacie, – Romania de azi, care i-a si adoptat moral, ajutandu-i sa se mentina ca romani inca de pe vremea lui Bolintineanu si a pasoptistilor nostri, Ion Ghica, Christian Tell, Nicolae Balcescu desigur, etc.

Ce limba vorbesc, prin urmare, aromanii?

Un aroman, chiar din locurile lor de bastina din Balcani, va raspunde la aceasta intrebare: Noi, armanl^i/ ramañil^i zburim limba armaneasca/ ramaneasca! Din aceasta propozitie doar vocabula "zburim" (“vorbim”, de la sl. suboru, ramas in dacoromana doar insobor/ adunare, consfatuire sinodala) n-ar fi inteleasa in Romania: Noi aromanii/ romanii vorbim limba aromaneasca/ romaneasca. Prof. univ. dr. Matilda Caragiu Marioteanu, membru coresponent al Academiei Romane scrie in acest sens: "Limba aromanilor este aromana", in sensul ca limba lor este dialectul lor local, pe care ei il folosesc spre a comunica intre dansii, deci in chip de limba. Dealtfel, dialectele pot fi privite si ca limbi, cum si fac adesea lingvistii, orice dialect putand deveni limba in anumite conditii (vezi, dialectul slavo-macedonean/ bulgar, devenit limba macedoneana de expresie bulgaro-slava in Macedonia, Skoplje); sau putand disparea, topit in limbile majoritare inconjuratoare. À-propos de acest sentiment al vorbitorilor unui dialect, considerat de acestia drept limba, marele nostru filolog Eugeniu Coseriu de la Universitatea din Tübingen, face urmatoarele consideratii. El spune, intr-un interviu acordat lingvistului Nicolae Saramandu, ca vorbitorii unui dialect (cazul graiurilor aromane din Balcani), atunci cind nu stiu ca limba lor se vorbeste si in alte regiuni, ca exista deci si alte varietati ale graiului lor local, si-l numesc pur si simplu limba. Deci nu langue, nici lingua, lengua ci limba, ca la nord de Dunare.

Atunci de unde aceasta confuzie la unii aromani, ba chiar dihònie, cum i-a zis cineva, cu privire la graiul lor: limba sau dialect, si la apartenenta lor etnica: sunt romani sau un alt popor neolatin? si de ce era nevoie sa li se ofere din afara pana si un alt alfabet, de la Freiburg din Germania, dupa care Saguna se scrie "Shaguna" iar aromanii trebuie sa se scrie "armanjilji", si... "njic"? in loc de armañil^i, si ñic (aromanii si mic). Ceea ce i-a inveninat si i-a invrajbit pe unii dintre dansii!

Raspunsul la aceste intrebari tine de informatia subiectilor, mai precis de lipsa lor de informatie sau de intentia politica a acestora, declarata sau nu. Sa le luam pe rand. Masa aromanilor, ba chiar a daco-romanilor din Tara, neinformata in ultimele 5-6 decenii cu privire la romanii de dincolo de hotarele actuale ale Romaniei, fiindca in anii dictaturii comuniste nu s-a intreprins mai nimic in acest sens, ba se vorbea despre acesti romani aproape conspirativ chiar, bineinteles ca stie prea putin despre ei, iar adesea mai nimic sau nimic de-a dreptul, nimic exact, corect.

Cu atat mai mult continua sa nu cunoasca esentialul despre ei insisi o buna parte dintre aromani, lipsiti in acest lung rastimp, de scolile lor romanesti, deschise pentru ei in Balcani incepand din 1864, inchise insa brutal de comunistii instalati la putere la Bucuresti dupa 1944, o data cu transformarea Romaniei intr-un fel de pasalac turcesc sau gubernie ruso-sovietica. Iar fara scoli romanesti de mai bine de o jumatate de secol, acesti frati ai nostri au putut crede, mai cred si azi dintre ei, ca nu sunt romani, de vreme ce Romania i-a uitat atata amar de ani, probabil nemaisocotindu-i romani! Unii, cu care m-am tot intalnit in Albania, in Macedonia, Bulgaria mi-au vorbit in acest sens, cu indurerare: "Atunci ai cui suntem noi...? Ca greci nu suntem, nici albanezi, slavi..., chiar suntem orfani de tot?" Si, de aici pina la ideea tot mai inradacinata ca ei, aromanii nu sunt romani, n-a mai fost decat un pas. Desigur, e vorba de categoria de oameni neinformati, carora de generatii, scoala in limbile statelor balcanice le-a tot spalat creierul! Ca sa nu mai vorbim de greci, dupa care aromanii ("kuto-vlahii") ar fi de fapt... greci romanizati pe vremea ocupatiei romane. Asa a scris intr-un studiu al sau, Ce sunt Cuto-vlahii?, publicat la Atena, un academician grec, Antoniou Keramopulos, in 1939, fara a rosì! Ceea ce e chiar ridicol, fiindca tocmai romanii au fost adesea grecizati: Megalo-Ellada (Grecia Mare) a inflorit in Italia de sud chiar, deci dincolo de Grecia propriu-zisa...) Dar macar Keramopulos (combatut zdrobitor de Th. Capidan si nu numai de el), servea, fie si necinstit, politica sovina a statului grec. Pe cine sevesc insa keramopoliotii aromani de astazi, oameni cu carte, totusi... dar cu interese egoiste, personale?

Din pacate, acest curent – ca aromanii ar fi un popor neolatin diferit de daco-romani, absolut caraghios – in raspar cu istoria si filologia romana si straina, este sustinut in deceniul din urma tot mai mult de nu putini asemenea "fundamentalisti" aromani ce au facut studii in limba romana, chiar studii universitare! Din generatia varstnica, instruiti si educati in scolile romanesti din tarile balcanice, unde, cum spun fosti elevi ai acestora, se ajunsese la o adevarata efervescenta romaneasca in toate privintele, cu sentimentul ca acolo, in Grecia, Albania, Macedonia se traia ca intr-o alta Romanie pana in primul razboi mondial. Numai ei, "fundamentalistii" vizati, se vor un alt popor in Balcani, ba chiar si aici in Tara, unde s-ar dori o... “minoritate”, ca toate minoritatile!

Oare, sa nu stie acestia din urma, ca sunt romani? Ca oameni cu studii inalte, sa nu fi auzit ei macar de George Murnu, inegalabilul traducator al lui Homer in limba romana, dar si istoric al aromanilor? Sau de marele lingvist Th. Capidan, elev al lui Gustav Weigand, de Pericle Papahagi, Tache Papahagi... si A. Philippide, Ovid Densusianu, Al. Rosetti, iar dintre istorici, de marele Nicolae Iorga, dupa tata el insusi originar din Sudul romanesc, D. Onciul, Alexandru Xenopol etc. etc., tot nume ilustre de savanti. Sau de atatia mari invatati straini, care au scris elocvent despre unitatea de limba si de neam a tuturor romanilor, inclusiv aromanii! Printre care J. Kopitar, F. Lenormant, Wace-Thompson, Victor Bérard, Ami Boué, E.M. Cousinéry, I. Cvijici, C. Jirecek, G.Hahn, L. Heuzey, William Martin-Leake, Emil Picot, Leo Spitzer si W. Thomascheck si C. Recatas, St. Romanski, Dusan Popovici, Johann Thunmann, pana la Max Demeter Peyfuss din zilele noastre. Care i-au socotit, fireste, romani pe aromani. Pana si vechii cronicari bizantini au mentionat in scrierile lor ca vlahii din Grecia vorbeau aceeasi limba cu valahii de peste Dunare. Deci, stupida "interpretare" a originii si limbii aromanilor nu este decat un discurs politic, ce foloseste oricui, numai aromanilor, poporului roman nu!

Dincolo de studiile acestor nume prestigioase, peste care nu se poate trece fara a cadea in ridicol sustinand teorii aberante, ramane argumentul nu mai putin convingator al limbii insesi pe care o vorbesc aromanii. Limba esential romaneasca din unghi gramatical, ca si al fondului principal de cuvinte, pe buna dreptate subliniat de B.P. Hasdeu. In acest sens, Th. Capidan analizeaza la un moment dat, in Macedoromanii, p. 172, carte aparuta in 1942, un cantec popular si stabileste ca aproape toate cuvintele lui sunt identice cu cele din limba romana: "Citez in privinta aceasta – subliniaza marele lingvist – cateva versuri populare dintr-o carte franceza, publicata de C. Récatas, «Floara»: Floara galbinioara,/ Diminda-a tutulor,/ Dimanda-a featelor: / Se ina se-ñi me alumba/ Dumineca dimneata/ si luni de catra seara;/ Cu roaua se-ñi me-aduna/ s-pre avra se-ñi-me poarta;/ Pre iapa nefitata,/ Pre feata nemartata,/ Pre gione nensuratu,/ s-pre cale necalcata". Iar Matilda Caragiu Marioteanu la randul sau, analizand "Dimandarea Parinteasca" (poemul lui Costa Belimace, ajuns faimos printre aromani) de asemenea lexical, observa acelasi lucru: ca nu e nevoie de nici o transpunere, pentru a intelege textul, aproape identic romanesc: "Blastem mare se-aiba-n casa,/ Cari di limba lui se-alasa..." si: "Cari si-lasa limba lui,/ S-lu-arda para focului..." etc. Intre dialectele sasesc si svabesc si limba germana standard, distanta este mult mai marcata, si totusi nimanui nu-i trece prin minte sa vada in sasi si svabi altceva decat germani si nu alt popor!

Aromanii, prin urmare, sunt romani si vorbesc un dialect romanesc. Dincolo de acest adevar nu exista decat discursuri politice de neluat in seama, sau nestiinta, confuzie regretabila din lipsa de informare stiintifica, in cel mai bun caz.

Hristu Candroveanu